Pitagora -Magicianul Numerelor

Pitagora se naşte în anul 580 înainte de Cristos, în Grecia, în insula Samos. De foarte tânãr este atras de Religia Olimpianã, în special de cultul lui Apollo. Dar nici Homer cu poemele sale, nici ritualurile religiei sale nu i-au calmat setea de cunoaştere.

Cãutând Înţelepciunea pãtrunde în Asia Micã, vizitându-l pe Pherekydes, unul din cei 7 Înţelepţi ai antichitãţii de la care primeşte mari învãtãţuri.

Îl cunoaşte pe Orfeu şi prin intermediul riturilor iniţiatice ale Demetrei şi ale lui Dionysos, capteazã o nouã dimensiune, care cu o mare intensitate îl conduce pânã la Divin.

Continuã în cãutarea sa prin Babilonia, unde cunoaşte Astronomia; în Persia va cunoaşte doctrina lui Ahura Mazda; în ţara arsã de soare a lui Kem (Egipt), cu sacerdoţii din Sais şi Heliopolis, asimileazã învãţãturi Esoterice şi Matematice şi, în acelaşi timp, aprofundeazã foarte mult Geometria, mãrindu-şi astfel cunoaşterea şi înţelegerea asupra structurii a ceea ce este Divin; iar în India studiazã Doctrina Transmigraţiei Sufletelor, pe care el a denumit-o: Metempsihozã.

Vorbeşte despre Karma şi declarã în manierã coerentã nemurirea Sufletului:

Omul poartã în interiorul sãu o parte de Energie Primordialã şi Divinã care supravieţuieşte la moartea corpului, în Lumea Astralã, pentru ca, în acord cu comportamentul etic al vieţii sale anterioare, sã se reîncarneze în alt corp şi sã trãiascã altã existenţã, şi astfel în mod succesiv, pânã la întoarcerea finalã la Divin.

Aceastã gândire revoluţioneazã Pãgânismul şi influenţeazã Creştinismul Primitiv.

Psiche, dupã Pitagora "este intermediarul între douã lumi: între Material şi Spiritual. Energia Vitalã care se stabileşte şi locuieşte în materie".

Susţine existenţa Elementalilor şi a Geniilor, a Divinitãţilor intermediare ca Zeii Olimpici, precum şi a unei Divinitãţi Superioare ca început şi sfârşit al tuturor lucrurilor.

Aceastã concepţie filosoficã asupra Naturii şi Divinitãţii, asupra omului şi a Cosmosului, era întotdeauna prezentatã din punct de vedere al Matematicii, deoarece pentru Pitagora totul se putea formula într-o ecuaţie.

Pentru Pitagora numerele sunt principii absolute în Aritmeticã; principii aplicate în Muzicã; mãrimi în stare de repaus în Geometrie; mãrimi în mişcare în Astronomie, servind simultan ca mãsuri ce determinã natura lucrurilor şi exponenţi care le fac cunoscute.

"Dumnezeu geometrizeazã prin intermediul sunetului" spunea Pitagora; "La început era Cuvântul", spune Ioan, profetul din Patmos.

Doctrina Muzicii Geometrice are ca fundament postulatul anterior; şi explicã generarea intervalelor şi a nodurilor prin intermediul relaţiei distanţelor armonice care existã între notele muzicale şi planetele Sistemului Solar, Do-Re corespunzând distanţei de la Pãmânt la Lunã, Re-Mi, Lunã-Venus şi aşa mai departe. Astfel Sistemul Solar (şi în general tot Universul) este o mare pentagramã muzicalã, în care fiecare planetã emite nota sa particularã într-o mare gamã de sunete. Aceasta este ceea ce numea Pitagora, şi ce servea de asemenea ca un proces iniţiatic în interiorul Şcolilor Pitagoreice: "Muzica Sferelor".

În final, învãţãturile lui Pitagora au avut o mare rãspândire şi chiar în zilele noastre, continuã sã fie de bazã, deşi mulţi nu au fost capabili sã înţeleagã aceastã Filosofie Pitagoreicã.