Cavalerii Tigri

Tigrul Umanizat

În epoca Mexicului Prehispanic au existat ordine ezoterice. Unul dintre ele a fost numit Ordinul Cavalerilor Tigri; era format din bărbaţi care aveau năzuinţa sinceră de a-şi trezi Conştiinţa şi, mai mult decât atât, erau dispuşi să dezvolte diverse virtuţi, pentru ca, în interiorul lor, să poată într-o bună zi să-l învie pe Quetzalcoatl, Cristosul Mexican.

Dintotdeauna tigrul a fost relaţionat cu Înţelepciunea. Unele dintre atributele ce trebuiau dobândite în cadrul ordinului erau SAGACITATEA şi FEROCITATEA (pentru a aprofunda viaţa şi pentru a înfrunta Gimnaziul Psihologic) şi PÂNDA (prudenţa, pânda mistică, pentru a atinge Stadiul de Alertă Noutate, adică, Auto-Observarea). Aceasta din urmă le permitea nu doar să trăiască clipă de clipă, în acord cu Filozofia Momentaneităţii, ci totodată, să trăiască fiecare dintre actele lor ca şi cum ar fi ultima bătălie de pe suprafaţa Pământului.

Trebuiau să se supună Disciplinei Muncii, adică anihilarea Falsei Personalităţi şi a Abominabilului Eu Psihologic (şi a numeroaselor sale agregate), pentru a putea culege Floarea Războiului Rozelor, adică a luptei împotriva sinelui, cea care face să înflorească inima. Din acestt motiv ne spune în una dintre operele sale antropologul contemporan Samael Aun Weor: “În aspecte ale Ezoterismului Transcendental, cunosc foarte bine semnificaţia profundă a salutului cu gheara.”

Inimile prinse în ghearele feline simbolizează Moartea Iniţiatului. Transformat în tigru, Quetzalcoatl, urcă sfâşiind inima celui pe care îl trezeşte, până când ucide în el toate iluziile personalităţii, orice ataşament pentru lucrurile care îl ţin legat de pământ. În mod real sunt necesare sagacitatea şi ferocitatea tigrului pentru a ucide personalitatea umană şi a face să strălucească Dragonul Înţelepciunii celor Şapte Şerpi, simbol al Decapitatului.

Printre numeroasele triburi care populează desele păduri ale Amazonului, se ridică un cult jaguarului sau tigrului american, considerat animal sacru şi chiar dacă atunci când îl întâlnesc sunt înarmaţi cu arcuri şi săgeţi sau chiar cu arme de foc, preferă să evite întâlnirea, să se întoarcă din drum, mai degrabă să treacă peste scopul lor decât să atenteze împotriva felinei. Se cunoaşte foarte bine faptul că şamanul sau vraciul (mai bine zis sacerdotul) tribului (una dintre autorităţile administrative) poate să umble prin pădure transformat in tigru.

În Mexicul-Aztec, Ocelotl Tonatiuh (Soarele Tigrului, unul dintre cei douăzeci de fondatori ai Tenochtitlanului), era Sacerdotul Şef al Războinicilor Tigri Mistici, din Ordinul Cavalerilor Tigri, ai căror adepţi treceau probe teribile înainte să înveţe să mânuiască Voinţa şi Imaginaţia, până la gradul în care se puteau transforma în tigri.

Unele dintre aceste probe iniţiatice le treceau în interiorul unui Templu circular care a existat în Marele Tenochtitlan, dedicat Soarelui. Era o cameră secretă, un mare salon cu aspect de peşteră numit TZINACALLI (Casa Liliacului); deasupra lintonului porţii de acces era agăţată o mare oglindă de obsidian iar în faţa porţii se afla un rug din lemn de pin. Aici era adus în plină noapte candidatul şi i se indica faptul că trebuia să meargă pe întuneric până la rug şi odată ce se afla în faţa oglinzii îi spunea Gardianului Pragului: “Sunt un Fiu al Marii Lumini. Tenebre, îndepărtaţi-vă de mine.”

Deasupra capului său începeau să zboare de jur împrejur şi să ţipe lilieci, lemnul de pin începea să se aprindă, rămânând să se reflecte în oglindă doar jăratecul…Dintr-o dată: o zgomotoasă bătaie de aripi, un chiuit înspăimântător şi o umbră umană cu un Maxtlatl (îmbrăcăminte specifică n.tr.) în jurul brâului, apărea din întuneric şi cu o spadă ameninţa cu decapitarea pe îndrăzneţul invadator al domeniilor sale.

Vai de candidatul care se retrăgea înspăimântat! O uşă mascată se deschidea, un războinic îi arăta drumul lumii profane de unde venise. Dar dacă rezista iureşului lui Camazotz (Zeul Liliac), se deschidea o altă poartă unde îl primea un Maestru, se ardea efigia candidatului, confecţionată din amatl (hârtie din perioada precolumbiană n.t.), în timp ce alţi maeştri le dădeau urarea de bun-venit şi îi lăsau în Templu, simbolizând astfel moartea pasiunilor personalităţii Iniţiatului şi pasul de la tenebre către Lumină.

“Fără îndoială, Cavalerii Tigri din Mexicul-Aztec, pe lângă faptul că erau războinici obişnuiţi cu Bătălia Dură, erau de asemenea atleţi extraordinari ai Ştiinţei Jinas" (introducerea Corpului Fizic în a Patra Dimensiune).

Foloseau pentru aceasta Forţa Elementală a Tigrului, cu ajutorul Particulei Radiante Intime, simbolizată prin topor, simbol al fulgerului pe care “Bărbaţii Tigri” din Mexicul Aztec îl folosesc frecvent. Întinşi pe piei de tigri (adoptând postura jaguarului aflat în repaus, adormit), ştiau să combine cele trei elemente ale Samyasin: Voinţa, Imaginaţia şi Meditaţia profundă, în vibrantă armonie, în timp ce pronunţă fraza rituală: “Noi ne aparţinem” luând astfel figura jaguarului, transformându-se în adevăraţi tigri umanizaţi odată ce pătrundeau în a 4a Verticală.

Tigrul Umanizat se transformă într-o realitate concretă, nu doar în Mexicul Precortezian ci, de asemenea, în toată Mezoamerica”...”Aşa apare, transformat în bărbat, astfel îl găsim în Teotihuacan; ridicând braţele sale eroice într-un gest liturgic, cu acel mers de felină care îl caracterizează.

Comentarii (0)

Nume

Email

Comentariu

Trimiteţi comentariu