Obiectivul Gnozei (sau ştiinţa autocunoaşterii revelatoare) nu este ceva care se bazează pe himere nesubstanţiale sau erezii dogmatice, cum au dat de înţeles partizanii dogmatismului religios din toate vremurile. Dimpotrivă, Gnoza a fost, este şi va fi mereu SUMMUM-UL CUNOAŞTERII ETERNE, ce a permis tuturor formelor filosofice, mistice sau religioase să pătrundă pe terenul adevărurilor absolute şi, în acest mod, să poată oferi umanităţii un drum de urmat pentru a ajunge până la...

„Principiile de bază ale Marii Înţelepciuni Universale sunt mereu identice. Atât Buddha cât şi Hermes Trismegistul, Quetzalcoatl sau Iisus din Nazareth, marele Kabir etc. aduc un mesaj. Fiecare din aceste mesaje conţin, în ele însele, aceleaşi principii cosmice de tip complet, impersonal şi universal.”

„Posedăm Gnoza, cunoaştere beatificată, atunci când diferenţiem absolutul, în profunzimile sale, de ceea ce îl relativizează“

Este rolul gnosticismului acela de a da o adevărată identitate animică sau spirituală creaturii umane, deoarece aceasta din urmă, dacă o analizăm în profunzime, a devenit începând cu căderea angelică un mănunchi de entităţi şi atitudini capricioase care se luptă în mod constant între ele şi care nu au nici un fel de obiectivitate şi aspiraţie superioară.

Erorile multor pseudo-gnostici care au existat în anumite epoci ale istoriei nu se potrivesc din nici un punct de vedere cu doctrina gnostică primitivă, nici cu cea actuală. Gnosticismul a predicat întotdeauna AHIMSA (non-violenţa) şi aceia care argumentează violenţa ca şi scuză pentru acţiunile lor şi pretind să se prezinte ca şi gnostici, sunt o fidelă reflectare a fariseismului existent în toate epocile şi doctrinele umanităţii.

Teoriile au devenit obositoare, se vând şi se revând pe piaţă, fac promisiuni pe care nu le pot păstra. Erudiţia nu este experimentare. Informaţia intelectuală nu este trăire. Mahomed a spus: “Omul care nu pune în practică metafizica sa se aseamănă cu un magar încărcat cu cărţi“.