Skip to content
VM Samael Aun Weor: Psihologie Esoterism Alchimie Gnoza Astrologie
Discernământul este Înţelegere fără necesitatea raţionamentului. Trebuie să schimbăm procesul raţionamentului cu frumusetea Înţelegerii
Samael Aun WeorTarot & Kabala, cap 55
VOPUS | Gnoză arrow Artă arrow Moştenirea lui Beethoven


Moştenirea lui Beethoven

Imprimare E-mail
Scris de Editor VOPUS   
Binele să-l faci oricând,
Libertatea mai presus de orice iubeşte-o,
Şi un tron chiar dac-ai stăpâni,
Adevărul niciodată nu-l trăda.

Ludwig van Beethoven

Moştenirea lui Beethoven-Ludwig van Beethoven la tinereţe

În acest text nu vom analiza muzical opera acestui mare muzician. Însă, prin cuvintele pe care ni le-a lăsat sub formă de scrisori, gânduri şi prin cuvintele V.M. Samael Aun Weor vom încerca să-l înţelegem pe cel care a fost numit „titanul de la Bonn…”. În acest oraş se va naşte în decembrie 1770, în vechea Germanie, Ludwig van Beethoven.

Micul Ludwig a cunoscut de copil greutăţile acestei lumi; provenind dintr-o familie simplă, având un tată capricios, alcoolic, un cântăreţ de curte destul de mediocru…care va ajunge chiar să îl oblige pe copil să înveţe să cânte la clavecin sau vioară vrând să îl transforme într-un al doilea Mozart. Profesorul său însă, va vedea în el o excepţională înclinaţie spre muzică; va fi trimis la Viena unde va studia un timp, apoi va trebui să se reîntoarcă la Bonn din cauza morţii mamei lui. Beethoven îşi aminteşte cu drag despre mama lui:

„Era atât de bună cu mine, vrednică de toată dragostea, fiinţa cea mai apropiată sufletului meu! O! Cine era fericit ca mine, când buzele mele aveau parte să rostească duiosul cuvânt „mamă” şi când dânsa avea parte să-l audă?”

Îşi reia studiile în Viena unde va fi elevul lui Joseph Haydn şi al lui Antonio Salieri. Va câştiga o oarecare notorietate şi independenţă prin concertele particulare pe care le va da.

Până în 1818, Beethoven compune o cunoscută serie de lucrări printre care: Simfonia III „Eroica”, Sonata pentru pian op.57 „Appassionata”, Simfonia a V-a cea a „Destinului”, Simfonia a VI-a „Pastorala”, Concertul Nr.5 „Imperialul”, etc.

Ludwig van Beethoven de Joseph Carl Stieler

Din 1818 devine complet surd, ceea ce îl va face să se însingureze şi mai mult de oameni.

Sărmane Beethoven – spune undeva compozitorul stând de vorbă cu sine însuşi – pentru tine nu există fericire pe lumea asta. Numai pe tărâmul idealului, numai acolo îţi vei găsi prieteni.
Supunere, supunere deplină în faţa ursitei; nu ţi-e dat să trăieşti pentru tine, ci doar pentru alţii; singurul izvor de fericire pentru tine este arta.
O, Doamne, dă-mi putere ca să mă pot birui!”

Beethoven îşi găsea de cele mai multe ori mângâiere în natură, plimbându-se prin păduri. Therese de Brunswick cea care, după unii cercetători a fost iubirea vieţii lui, spunea despre el: „Natura era singura confidentă şi în acelaşi timp un liman.”

Charles Neate, care l-a cunoscut prin 1815, spunea că nu a văzut în viaţa lui un om care să iubească atât de mult florile, norii, natura…trăia parcă prin ele.

Chiar Ludwig spunea că: „Un arbore mi-e mai drag decât un om…în pădure mă simt fericit – fericit în pădure unde fiecare copac grăieşte prin tine. Doamne ce minunăţie! În păduri, pe dealuri e linişte, linişte spre a te slăvi!”

Surd fiind, pentru mulţi era un miracol că mai putea compune muzică.

Eugene Delacroix - Sf. Mihail invingand diavolul

V.M. Samael Aun Weor ne transmite că: „Marii muzicieni de odinioară precum un Beethoven, un Chopin, un Liszt au fost oameni care au avut creierul seminizat, oameni cu capacităţi extraordinare, utilizându-şi un mare procent din părţile creierului.”

Beethoven nu a fost doar puntea de legătură dintre Clasicism şi Romantism, a fost un adevărat spirit revoluţionar gata să jertfească totul pentru misiunea ce o avea de îndeplinit. El aduce drept ofrandă divinităţii şi în dar nouă, oamenilor, opera sa.

Trebuie să jertfeşti, trebuie necontenit să jertfeşti artei tale toate nimicurile vieţii! O, Dumnezeu mai presus de orice!,
Nu există nimic mai frumos decât să te apropii de dumnezeire şi să răsfrângi lumina ei asupra neamului omenesc…

spunea Beethoven.

Pentru noi, oamenii, muzica acestui mare compozitor este o adevărată comoară; ascultând-o, contemplând-o, putem simţi în interiorul nostru o forţă şi o bucurie a spiritului de nedescris.

„Când auzim muzică bună, atunci când petrecem de multe ori absorbiţi ascultând muzică bună, ne ridicăm mintea la nivele mai înalte ale conştiinţei.”

Zeita ISIS

Prin cuvintele misterioase, V.M. Samael Aun Weor ne spune că:

Universul este susţinut de muzică.

Muzica lui Beethoven, foarte specială, se dovedeşte extraordinară pentru a face să vibreze intens centrul emoţional superior.

În ea, gnosticul sincer găseşte un imens câmp de explorare mistică, pentru că nu este o muzică de forme, ci de idei arhetipale inefabile; fiecare notă are propria sa semnificaţie; fiecare tăcere corespunde unei emoţii superioare.

Beethoven, simţind atât de intens probele şi rigorile “Nopţii Spirituale”, în loc să eşueze, ca mulţi aspiranţi, şi-a deschis ochii intuiţiei către supra-naturalul misterios, către acea parte spirituală a naturii, către acea regiune unde trăiesc Regii angelici ai acestei Mari Creaţii Universale: Tlaloc, Huehueteotl, etc.

Urmăriţi-l pe acest „muzician-filosof” de-a lungul întregii sale vieţi exemplare. Pe masa de lucru are mereu în faţa ochilor pe Divina sa Mamă Kundalini, inefabila Neith, Tonantzin din Anahuac, suprema Isis egipteană.

Ni s-a spus că acest Mare Maestru, a pus în partea de jos a acestei figurine adorabile, cu propria sa mână o inscripţie foarte misterioasă: „Eu sunt ceea ce a fost, este şi va fi şi nici un muritor nu mi-a ridicat vălul.”

Aşa cum a iubit-o pe mama sa fizică, aşa a adorat-o pe mama lui Divină...

Progresul intim revoluţionar, este imposibil fără ajutorul imediat al Divinei noastre Mame Tonantzin.
Orice fiu recunoscător trebuie s-o iubească pe mama sa; Beethoven o iubea din toată inima pe a lui.
NOI TREBUIE SĂ ÎNŢELEGEM CE ESTE MUZICA, BUCURIA ŞI OPTIMISMUL.

Spre sfârşitul vieţii sale, Beethoven va integra muzica, bucuria şi optimismul în magnifica sa "Odă a Bucuriei", care face parte din ultima simfonie compusă de maestru.

În Oda Bucuriei, marele muzician a sfărâmat în interiorul său suferinţele, amărăciunile…a ridicat acest imn deasupra noastră pentru a-l auzi şi, inimile noastre să freamăte într-un marş al Bucuriei. Ce poate fi mai măreţ de atât?

La prima audiţie a Simfoniei a IX-a, foarte mulţi dintre cei prezenţi plângeau pătrunşi de emoţie şi entuziasm. Beethoven a fost răsplătit cu cinci salve de aplauze, pe când familia imperială era salutată doar cu trei salve. Însă aplauzele au fost luate repede de vânt, muzicianul trezindu-se la fel de singur, sărac şi bolnav.

Statuie-Beethoven

Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în spiritul omenesc. Ea este o revelaţie mai înaltă decât orice filosofie… cine pătrunde sensul muzicii mele va scăpa de ticăloşia în care se târăsc ceilalţi oameni.
Libertatea şi progresul constituie nu numai ţelul artei, dar şi al întregii vieţi.

Având aceste cuvinte în mintea şi inima lui, mergea mai departe…

„Sfârşitul comediei” se apropia, iar în anul 1827…îi scria cu seninătate unui bun prieten al său, Wegeler: „se pare că trebuie să mă aştept la o a patra operaţie, deşi medicii nu spun nimic. Am răbdare şi mă gandesc că orice rău aduce cu el şi un bine…”

Apoi, pe 26 martie, după cum scrie Romain Rolland: „…Şi-a dat sufletul în toiul unei vijelii, o furtună de zăpadă – în timp ce un trăznet spinteca văzduhul. Iar mâna care i-a închis ochii a fost a unui străin…”

Vom încheia cu un fragment din testamentul său de la Heiligenstadt. Deşi acesta este adresat fraţilor lui, el poate fi un mesaj universal:

O! cât de crâncen trebuia să mă lovesc de fiecare dată de beteşugul meu, să fac mereu aceeaşi tristă experienţă! Nu puteam totuşi să le spun oamenilor: „Vorbiţi mai tare, strigaţi, fiindcă sunt surd!”

Răbdare! – Aşa se spune; ea trebuie să-mi fie de aici încolo călăuză în viaţă.

Divinitate, tu care de acolo din înalt, poţi citi în adâncul sufletului meu şi-l cunoşti, ştii că-n el sălăşluieşte numai dragostea de oameni şi râvna de a face bine!

...Propovăduiţi copiilor voştri Virtutea: numai ea poate să-ţi dea fericirea, nicidecum banii. O spun din experienţă. Ea mi-a fost reazim în restriştea mea; ei îi datoresc, şi deopotrivă artei mele, faptul că nu mi-am curmat singur viaţa. Rămas bun, iubiţi-vă unul pe altul!
Moştenirea lui Beethoven
AddThis Social Bookmark Button
Comentarii (2)add comment

dan c said:

 
Dumnezeu l-a inspirat sa ne daruiasca o muzica eterna....Titan in acceptiunea oamenilor.
February 26, 2013

Ivan said:

 
intradevar muzica lui este divina
intro zi ascultand foarte mult muzica lui am inceput sa scriu versuri la calculator fiind inspirat de muzica acestui gardian al muzici divine.
June 21, 2013

quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote

busy
 
Cunoașterea în literatura sufistă >

Stâlpii Cunoaşterii

Ştiinţă
Artă
Filozofie
Mistică/Religie

Cursuri noi pe anul 2018 în următoarele oraşele:

 

București 24, 31 Iulie

 

Sibiu 2, 9, 16 Aprilie

 

Oradea 10 Aprilie

 

Galați 10 Aprilie

 

Iași 2, 3 Aprilie

 

Brăila 12, 19, 26 Martie

 

Bacău 5, 12 Martie

 

Târgoviște 28 Februarie, 1, 6 Martie

 

Timișoara 12, 19, 26 Februarie - 5 Martie

 

Brașov 19, 20 Februarie

 

   
Actualizat la: 17 Iulie 2019