Cunoașterea în literatura sufistă

Eterna Gnoză, Eterna Cunoaștere s-a exprimat de-a lungul timpului sub multe forme în toate marile civilizații existente, iar tradiția islamică nu putea fi scăpată din vedere. Orice mare religie are două părți: o parte exoterică- adresată întregii umanități, și o parte esoterică, adică ocultă, pentru acei puțini care vor să înțeleagă cu adevărat scopul vieții și originea a tot ceea ce este lumea și ființa umană, care înseamnă până la urmă Eliberarea, și să o pună în practică. În tradiția islamică, partea mistică sau esoterică este denumită sufism.

S-au scris foarte multe despre sufism, iar acest studiu nu își propune să explice încă odată ce este sufismul, ci își propune să facă o paralelă între poemele sufiste și principiile gnostice, și să reveleze cunoașterea ascunsă pe care acestea o cuprind.

Cunoașterea

Studiind textele sufiste, aflăm că viziunea lor asupra cunoașterii, sau mai bine spus asupra căii prin care se poate obține cunoașterea se numește 'irfan or ma'rifat', echivalentul cuvântului grecesc gnosis. În primul rând, trebuie să definim ce înseamnă cunoaștere. Grecii aveau două cuvinte pentru a defini Cunoașterea, epistemă -: cunoașterea intelectuală care poate fi obținută prin studiu, din cărți, idei, concepte; și gnoza - cunoașterea care poate fi obținută doar prin experimentare, numită și cunoaștere intuitivă- care nu are nevoie de cărți, intelect, concepte pentru a ști și înțelege...Învățătura gnostică se bazează tocmai pe acest tip de cunoaștere, pe cunoașterea prin propria experiență a vieții, a Divinității. Prin urmare, cunoașterea Divinului nu este intelectuală sau conceptuală, ci experiență intuitivă și personală:

Sufletul primește de la suflet acea cunoaștere, prin urmare nu din cărți, nici de la ceilalți.
Dacă cunoașterea misterelor vine după goliciunea minții, aceea este iluminarea inimii.

Jalaluddin Rumi

Tot ceea ce ne-a rămas
prin tradiție
sunt numai cuvinte.

De noi depinde
să înțelegem ce ne transmit.

Ibn al-`Arabi, Tarjuman al-Ashwaq

Gnoti seauton= Noscete ipsum (et nosces universum et deos)= Man 'arafa nafsahu fe qad 'arafa rabbahu. Doctrina sufistă are la bază un hadith al profetului Mohammed: “Man 'arafa nafsahu fe qad 'arafa rabbahu”, care însemană: “Cel ce se va cunoaște pe sine, îl va cunoaște pe Domnul său.”

Toate tradițiile care dezvăluie adevărata cunoaștere se sprijină pe cunoașterea de sine, pentru că a se cunoaște pe sine înseamnă a cunoaște cauzele suferinței, ale morții, ale vieții- căci fiecare ființă este o replică, o parte atotcuprinzătoare a întregii Creații. În vechea Grecie se afla un celebru oracol, amplasat în Templul din Delphi. Acest oracol era compus de fapt din sibile, clarvăzătoare ale viitorului, și toți marii regi ai Greciei Antice vizitau acest templu pentru a găsi ajutor și a-și afla viitorul. Ei erau întâmpinați de o frază inscripționată pe zidurile acestui templu- gnothi se auton= cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște universul și zeii care îl conduc...

Man 'arafa nafsahu fe qad 'arafa rabbahu”= Cel ce se va cunoaște pe sine, îl va cunoaște pe Domnul său.

Hadith

Renunță la grijile tale
și fii cu inima complet deschisă,
ca o oglindă
care nu conține nici o imagine.
Dacă vrei o oglindă curată,
Uită-te la tine
și observă, fără rușine,
adevărul pe care oglinda îl reflectă.

Jalaluddin Rumi

Universalitatea principiilor religioase

Înțelepciunea Divină, Adevărul se exprimă în diferite moduri și forme în timp și spațiu, adaptându-se oamenilor, locurilor și secolelor. Așa se nasc religiile, curentele mistice și spirituale, precum afirmă și Samael Aun Weor: “Toate religiile sunt bijuterii prețioase pe lanțul de aur al Divinității”. Orice cunoaștere autentică și orice “om trezit” va recunoaște mereu aceasta, pentru că dincolo de concepte, teorii și opinii - Adevărul este mereu acolo așteptând să fie revelat:

O unică Lumină
Ce sunt "Eu" și "Tu"?
Doar niște zăbrele
În nișele lămpii
Prin care Unica Lumină radiază.

"Eu" și "Tu" sunt vălul
Dintre cer și pământ;
Ridică acest văl și vei vedea
Cum toate sectele și religiile sunt una.

Ridică acest văl și te vei întreba-
Când "Eu" și "Tu" nu mai există,
Ce este o moschee?
Ce este o sinagogă?
Ce este un templu al focului?

Mahmud Shabistari

Ce minune! O grădină în mijlocul flăcărilor.
Inima mea a devenit capabilă de orice formă
este o pășune pentru gazele și o mănăstire pentru călugării creștini,
și un templu pentru idolii și pelegrinii din Kaa'ba,
și tablele Torei și cartea Coran-ului.
Eu urmez religia Iubirii: orice formă ar lua Iubirea,
aceea este religia și credința mea.

Ibn al-`Arabi, Tarjuman al-Ashwaq

Ce e de facut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoară a Naturii, nici stelele de pe cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Khurasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.

Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

Jalaluddin Rumi

Pietatea și calea iubirii
sunt două drumuri diferite.
Iubirea este focul care arde credința și necredința.
Aceia care practică Iubirea nu au religie, nici castă.

Shaikh Abu Saeed Abil Kheir

O dragoste, tu care ai primit sute de nume,
Tu care știi să torni vin
în calisul trupului meu,
Tu care dai cunoaștere la sute de culturi,
Tu care nu ai formă, dar iei sute de forme,
O Iubire, Tu care modelezi fețele
Turcilor, Europenilor, Celor din Zanzibar.

Jalaluddin Rumi

Scopul existenței - Ființa

A trăi doar pentru a trăi este absurd, pentru că tot ceea ce ne poate oferi lumea materială este perisabil, efemer, trecător și nu merită efortul de a fi urmărit de vreme ce nu va fi niciodată obținut pentru mai mult de câteva secunde, minute și este până la urmă doar o iluzie. Precum se spune și în Ecleziast: “Vanitas vanitatum, omnia vanitas” - “Vanitatea vanităților, totul este vanitate”.

Ceea ce nu este trecător, lipsit de sens și are de fapt realitate și oferă adevărata fericire - este exact Sursa a tot, Ființa, Divinul, și de aceea scopul vieții este re-ligare, a se reconecta cu sursa vieții. Cu cel care așteaptă în secret pe fiecare muritor de pe fața pământului care a decis că s-a săturat de lume și de sine, și vrea să plece în căutarea originilor sale; care a decis că merită “să renunți la tot pentru a obține tot”...Sufiștii denumesc Ființa sub numele de “Allah”, “Preaiubitul”, “Esența esențelor”, “Intoxicarea cu dragoste”, “Soarele din Tabriz” sau pur și simplu “El” sau “Tu”:

Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești.
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână,
N-am nicio grijă, doar chef și incântare.
Dacă într-o zi în viața mea, voi petrece un moment fără tine,
din acea oră și din acea clipă îmi voi regreta viața.
Dacă într-o zi îmi va fi dat să petrec un moment singur cu tine,
Voi zdrobi în picioare cele două lumi și voi dansa pe veșnicie.

Jalaluddin Rumi

O Allah!
Doresc să scap din închisoarea Egoului meu
și să mă pierd
în munții și în deșert.

Acești oameni triști și singuratici mă obosesc. Vreau să mă desfăt în frenezia iubirii tale și să simt puterea Rustam-ului în mâinile mele.

M-am săturat de regii muritori.
Vreau să văd lumina ta.
Cu lămpi în mâini
șeicii și mulahii cutreieră
aleile întunecate ale orașelor
negăsind ceea ce caută.

Tu ești esența Esențelor,
Intoxicarea cu Dragoste.
Vreau să-ți cânt laude
dar stau
cu agonia dorinței în inima mea.

Jalaluddin Rumi

Dragostea de tine m-a smuls de mine,
Tu ești ceea ce vreau, tu ești ceea ce râvnesc.
Zi și noapte ard, cuprins de agonie;
Tu ești ceea ce vreau, tu ești ceea ce râvnesc.

Nu găsesc nicio bucurie în a fi viu,
Dacă aș înceta să exist, nu m-aș mâhni,
Unica consolare pe care o am este dragostea ta,
Tu ești ceea ce vreau, tu ești ceea ce râvnesc.

Yunus Emre

Ego-ul

Ego-ul este cunoscut în toate religiile și curentele spirituale sub numele de păcate, agregate psihologice, demoni interiori. Au fost catalogate ca fiind șapte principale: mânia, lăcomia, lenea, mândria, gurmandismul, invidia și desfrâul. Psihologia le numește “Euri”, Sinele Însuși sau simplu Ego.

Mă întreb
din toți acești mii de "mine",
care sunt Eu?

Jalaluddin Rumi

EL spuse:"Ce te încântă cel mai mult?"
Eu am raspuns:"Palatul Împăratului."
EL spuse:"Ce ai văzut acolo?"
Eu am răspuns:"O sută de miracole".
EL spuse:"Atunci de ce este atât de părăsit?"
Eu am răspuns:"Toți se tem de hoț."
EL spuse:"Cine este hoțul?"
Eu am răspuns:"Acela care mă ține departe de Tine.

Jalaluddin Rumi

Moartea interioară (anihiliarea budistă)

Egoul este imperfecțiunea, toate plăcerile, dorințele, gândurile, sentimentele din noi înșine care ne dau falsa senzație că avem o realitate, că existăm cu adevărat, și care ne îndepărtează de Perfecțiune, de Ființă. Orice școală autentică de mistere învață că prin intermediul anihilării de sine, adică a distrugerii fiecărui “Eu” care compune Psihicul nostru, cineva își poate curăța interiorul de impurități pentru a se revela nepieritoarea Realitate, adică Trezirea din Somnul Conștiinței pentru a vedea, palpa și simți Ființa, sau după spusele sufiștilor - pentru “a proclama regatul lui Solomon”.

Până când nu vei înceta să crezi în tine însuți,
nu vei putea deveni un credincios în Dumnezeu.

Shaikh Abu-Saeed Abil-Kheir

Am stat cu pioșii și nu am obținut niciun progres cu ei. Am stat cu cei care luptă pentru o cauză și nu am făcut niciun pas înainte alături de ei. Atunci am spus, 'O Allah, care este cale către Tine?' și Allah a spus, 'Abandonează-te pe tine și vino'

Bayazid Bastami

Timp de ani de zile, copiindu-i pe alții, am încercat să mă cunosc pe mine.
În mine însumi, nu mă puteam decide ce să fac.
Nefiind în stare să văd, mi-am auzit numele strigat.
Atunci am pășit afară.

Jalaluddin Rumi

O Preaiubitule,
îndepărtează de mine ceea ce vreau.
Îndepărtează ceea ce fac.
Îndepărtează ceea ce am nevoie.
Îndepărtează tot
ceea ce mă depărtează de tine.

Jalaluddin Rumi

Să mori!
Să mori în această iubire!
Dacă mori în această iubire sufletul tău va fi revelat!
Să mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă mori pentru ceea ce este temporal,
vei ajunge dincolo de timp!

Să mori!
Taie acele lanțuri care te țin prizonier
în această lume de atașamente!
Să mori!
Să mori pentru ceea ce este efemer
și vei deveni etern!

Jalaluddin Rumi

Dacă
Dacă te poți desface
pe tine de propriul tău ego,
toate spiritele cerești
vor fi gata să te servească,

dacă în cele din urmă poți să dobori
propriul tău eu bestial,
ai atunci dreptul
să pretinzi regatul lui Solomon.

Hafiz - "Poeme Persane"

Mintea, Intelectul- Meditația

“Cel mai bun mod de a gândi este de a nu gândi” - Samael Aun Weor.
Intelectul este folositor în sfera sa de acțiune, dar nefolositor când vrem să înțelegem Divinul. Mintea se bazează pe raționare, și raționarea pe opinii, pe lupta conceptelor antitetice, care nu dau nicio siguranță că ele ar fi adevărul. Realitatea este viața trăită moment de moment și vine atunci când procesul raționării, al gândirii s-a terminat- când mintea este o oglindă, un lac liniștit în care se reflectă Realitatea, Divinul.

Ochii noștri nu Te văd,
Dar ei nu pot să vadă decât formele, nu și realitatea.
Și cu toate acestea, sperăm
Să Te vedem in mijlocul acestei frumuseți...

Jalaluddin Rumi

Toată lumea este împovărată de gânduri;
de aceea au atâta suferință și durere.
Câteodată mă încredințez gândului cu rost;
Dar când decid asta,
Evadez din stăpânirea lui.
Sunt ca o pasăre cu zbor înalt,
Și gândul este un țânțar mic:
Cum ar putea un țânțar să mă biruiască?

Rumi - Mathnawi II

Dincolo de toate ideile,
Dincolo de bine și de rău,
Este un câmp imens.
Acolo ne vom întâlni.

Jalaluddin Rumi

Orbit de vocea dorinței
Nu ești conștient că Preaiubitul
Trăiește în adâncul inimii tale.
Oprește gălăgia
Și vei auzi vocea Lui
În tăcere.

Jalaluddin Rumi

Dacă nu ar fi
excesul din vorbăria voastră
și tumultul din inimile voastre,
ați vedea ceea ce văd eu
și auzi ceea ce eu aud!

Ibn al-`Arabi, Tarjuman al-Ashwaq

Această dragoste este dincolo de studiul teologiei, acest vechi truc și ipocrizie. Dacă vrei să-ți îmbunătățești mintea în felul acesta,

Continuă să dormi.

Am renunțat la creierul meu.
Mi-am rupt în bucăți haina
și am aruncat-o,
Dacă nu ești încă complet dezbrăcat
acoperă-te cu roba ta frumoasă de cuvinte

și dormi.

Jalaluddin Rumi - Dormi mai departe

Transmigrația Sufletelor și Absolutul - Eliberarea Finală

Nu avem numai o viață, ci mult mai multe. Fiecare ființă umană este o esență, o sclipire din Divinitate, și nu vine la manifestare direct sub formă umană, ci mai întâi trebuie să treacă prin diferite cicluri de existență: de la mineral la vegetal, și doar după aceea primește titlul de om - aceasta este teoria Transmigrației Sufletelor. Ca ființă umană, fiecare primește 108 existențe, 108 posibilități de a obține re-unificarea cu Divinul, sau ceea ce este numit în gnoză Autorealizarea Intimă a Ființei. Dacă la capătul a 108 existențe aceasta nu a fost obținută, atunci se reintră în ciclu, și avem 3000 de astfel de oportunități:

Nu toate curentele spirituale predau eliberarea finală. Multe dintre ele indică doar calea către stări superioare de conștiință, către lumi superioare, cunoscute în jargonul religios ca Paradis, Ceruri, Nirvana, etc. Dincolo de aceste lumi există ceva și mai măreț, Spațiul Abstract Absolut, Sursa a tot ce există, sau ceea ce Rumi numea Non-existența.

În esoterism apar așadar două căi pentru a reflecta cele afirmate mai sus, calea umedă - care conduce sufletul către nivele paradisiace, și calea seacă sau calea cristică- care conduce sufetul către eliberarea supremă de ciclurile de transmigrare, de Roata Samsarei; tradus în principiile gnostice ca intrarea în Spațiul Abstract Absolut ca un suflet complet auto-realizat. Tradus în limbajul sufist ar însemna renunțarea la sufletul-îngeresc (starea paradisiacă) pentru Non-existență.

Am murit ca mineral și am devenit vegetal, Am murit ca vegetal și am devenit animal, Am murit ca animal și am fost Om. De ce mi-ar fi frică? Am fost cândva mai puțin de atât, murind? Și totuși, încă odată voi muri ca Om, să mă înalț Cu îngerii binecuvântați; dar și de îngeri trebuie să trec: toate, în afară de Dumnezeu pier. Când îmi voi fi sacrificat sulfetul-îngeresc, Voi deveni ce niciodată o minte omenească nu a conceput. O, lasă-mă să nu mai exist! Pentru Non-existență Cânt în tonuri de orgă, La El ne vom întoarce. Jalaluddin Rumi

Scopul Monadei - Să fie conștientă de propria fericire în Absolut

N-ai idee cât de greu mi-a fost să-Ți găsesc un cadou. Nimic nu părea potrivit. Care e rostul să duci aur la mina de aur, sau apă la Ocean. Tot ce îmi trecea prin minte era ca și cum aș fi dus mirodenii în Orient. N-are niciun rost să-ți dau inima și sufletul meu pentru că deja le ai. Așa că- Ți-am adus o oglindă. Privește-Te și amintește-Ți de mine. Jalaluddin Rumi

Date fiind imensele posibilități pe care sursele sufiste le deschid pentru a fi studiate și înțelese cum se cuvine, încheiem aici studiul nostru, lăsând teoriile deoparte, cu singura speranță de a ne întreba pe noi înșine în fiecare minut al vieții noastre:

Și tu? Când vei începe acea lungă călătorie spre tine însuți?

Jalaluddin Rumi

Comentarii (0)

Nume

Email

Comentariu

Trimiteţi comentariu